Pagina de start a forumului Baia-Mare-Pgl.MyForum.Ro
Inregistrare • Cautare • FAQ • Membri • Grupuri • Autentificare
Introducere in HTML

 
Raspunde la subiect    Pagina de start a forumului Baia-Mare-Pgl.MyForum.Ro » Tutoriale HTML Subiectul anterior
Subiectul urmator
Introducere in HTML
Autor Mesaj
Isty
Site Founder
Site Founder


Data inscrierii: 17/Mar/2008
Mesaje: 106

Mesaj Introducere in HTML Raspunde cu citat (quote)
Realizarea unui pagini web presupune cunoașterea limbajului HTML (HyperText Markup Language). Asta e un limbaj de marcare, introdus de Tim Berners-Lee. Fiind un limbaj de marcare, HTML nu utilizează instrucțiuni sau comenzi, ci etichete, acestea fiind numite și balize, elemente sau tag-uri.

Origini
Unul din primele elemente, fundamentale de altfel, ale WWW (World Wide Web) este HTML, standard ce descrie formatul primar în care documentele sunt distribuite și văzute pe Web. Multe din trăsăturile lui, cum ar fi independența față de platformă, structurarea formatării și legăturile hipertext, fac din el un foarte bun format pentru documentele Internet și Web. Primele specificații de bază ale Web-ului au fost HTML, HTTP și URL.

Menire și semnificații
HTML a fost dezvoltat inițial de Tim Berners-Lee la CERN în 1989. HTML este un limbaj bazat pe SGML (Standard Generalized Markup Language), o așa-numită aplicație a acestuia. SGML este un standard internațional (ISO-8879) aprobat în 1986. HTML a fost inițial văzut ca o posibilitate pentru fizicienii care utilizează computere distincte să schimbe între ei informație prin mijlocirea Internetului. Erau prin urmare necesare câteva condiții esențiale: independența de platformă, posibilități hipertext și structurarea documentelor. Independența de platformă semnifică faptul că un document poate fi afișat în mod asemănător (sau aproape identic) de computere variate (deci cu font, grafică și culori aidoma), lucru vital pentru o audiență numeroasă și extrem de variată. Hipertext se traduce prin faptul că orice cuvânt, frază, fotografie sau element al documentului văzut de un utilizator (client) poate face referință la un alt document sau chiar la paragrafe din interiorul aceluiași document, ceea ce ușurează mult navigarea între părțile componente ale unui document sau între multiple documente. Structurarea riguroasă a documentelor Ăźngăduie convertirea acestora dintr-un compus în altul ca de exemplu și interogarea unor baze de date înglobând aceste documente.

Începuturile
Născut în urmă cu aproximativ 30 de ani, într-o tentativa de a rezolva unele probleme ivite la transportul documentelor între diferite computere, limbajul hipertext a evoluat încet. În primii ani de evoluție HTML a demarat lent în de seamă pentru că îi lipseau posibilitățile de a reda publicații electronice profesionale; limbajul permitea oarece control asupra fonturilor dar nu permitea inserarea graficii. În 1993, NCSA a îmbogățit limbajul pentru a permite inserarea graficii și a creat inițialul navigator grafic: Mosaic. Au urmat apoi contribuții ad hoc ale diverselor firme care au adus tot felul de adăugiri limbajului HTML astfel încât, în 1994, limbajul părea scăpat de sub control. Urmarea a fost că la prima conferință WWW de la Geneva (Elveția) s-a constituit un grup de specialiști (HTML Working Group) a cărui primă misiune a fost formalizarea HTML, lucru care s-a concretizat în HTML 2.0. Importanța acțiunii acestui grup constă în faptul că, odată standardizat, limbajul a putut fi apoi extins într-un mod mai supravegheat la alte nivele.

Standardizarea
Standardul oficial HTML este dat de World Wide Web Consortium (W3C), care este afiliat la Internet Engineering Task Force (IETF). W3C a enunțat câteva versiuni ale specificației HTML, printre care și HTML 2.0, HTML 3.0, HTML 3.2, HTML 4.0 și, cel mai recent, HTML 4.01. În același timp, autorii de browsere cum ar fi Netscape și Microsoft, au dezvoltat adesea propriile "extensii" HTML în afara procesului standard și le-au încorporat în browserele lor. În unele cazuri (cum ar fi tagul Netscape), aceste extensii au devenit standarde de facto adoptate de autorii de browsere. Când navigatorul încarcă un document HTML, el "citește" documentul în căutarea tag-urilor HTML, formatează textul și imaginea și le afișează pe ecran. Este motivul pentru care același document HTML apare ușor diferit când este privit utilizând navigatoare diferite. Stadiile prin care trece un standard elaborat de W3C sunt:

1.

Orice standard își începe aventura ca W3C Note.
2.

De aici este preluat de către un grup particular de lucru (Working Group) și este discutat până când se ajunge la un consens.
3.

În acest moment este publicat ca propunere (Working Draft) și în acest stadiu oricine poate face comentarii.
4.

În momentul în care se obține o susținere și un consens suficient de larg, directorul W3C decide dacă specificația este gata să devină propunere oficială de recomandare (Proposed Recommendation).
5.

Urmează o perioadă de 6 săptămâni în care toți membrii W3C au sansa să voteze această propunere de recomandare; votul nu este obligatoriu, putându-se vota în 4 moduri diferite:

*

da;
*

da, sub rezerva unor îmbunătățiri;
*

nu, până când anumite sarcini nu sunt îndeplinite;
*

nu, specificația trebuie abandonată.

6.

Charta W3C stipulează necesitatea obținerii consensului complet, astfel că fiecare vot trebuie să fie un da fără rezerve.
7.

Dacă toți pașii anteriori au fost îndepliniți, specificația trebuie aprobată în final de Director și se publică sub forma unui standard (W3C Recommendation).


De ce HTML
Dar de ce a fost favorit HTML pentru publicații pe Web, când pentru realizarea publicațiilor electronice există multe alte tehnologii? ĂźntĂąiul pretext este simplitatea. Al doilea este că permite formatarea textului ASCII cu tag-uri în format ASCII. Rezultă de aici o compresie bună, suport pentru legături hipertext și ușurința în a scrie navigatoare pentru vizualizarea documentelor.

Varianta 2.0
HTML 2.0, elaborat în Iunie 1994, este standardul pe care ar necesită să-l suporte toate browserele curente - inclusiv cele în mod text. HTML 2.0 reflectă concepția originală a HTML ca un limbaj de marcare independent de obiectele existente, focalizându-se pe așezarea lor în pagină, în loc de a specfica Ăźntocmai cum ar trebui să arate acestea. Dacă doriți să fiți siguri că toți vizitatorii vor vedea paginile așa cum trebuie, folosiți tagurile HTML 2.0.

Varianta 3.0
Specificația HTML 3.0, enunțată în 1995, a încercat să dezvolte HTML 2.0 prin adăugarea unor facilități ca de pildă tabelele și un mai mare control asupra textului din jurul imaginilor. Deși unele din noutățile HTML 3.0 erau deja utilizate de autorii de browsere, numeroase nu erau încă oficializate. În unele cazuri, taguri asemănătoare implementate de autorii de browsere au devenit mai răspândite decât tagurile "oficiale". Specificația HTML 3.0 a expirat repede, deci nu mai este un standard oficial în prezent.

Varianta 3.2
În Mai 1996, W3C a scos pe piață specificația HTML 3.2 , care era proiectată să reflecte și să standardizeze practicile acceptate la scară largă. Deci HTML 3.2 conține tagurile HTML 3.0 care erau adoptate de autorii de browsere precum Netscape și Microsoft plus noi extensii HTML.

Revoluția HTML 4.0, HTML 4.01
În acest moment, HTML 4.0 este larg utilizat și au fost deja publicate specificațiile HTML 4.01. Limbajul HTML dă proiectanților de pagini web posibilitatea:

*

să publice documente cu headere, texte, tabele, liste, fotografii, etc...
*

să regăsească on-line informații prin intermediul hiperlink-urilor accesate printr-un rudimentar click de mouse
*

să proiecteze formulare pentru Ăźnfăptuirea tranzacțiilor cu servere aflate la distanță, pentru căutări de informație sau pentru activități specifice comerțului
*

să includă foi de calcul tabelar, clipuri video, sunete și alte aplicații direct în documente.

Elementul esențial diferit adus de versiunea 4.0 și mai ales 4.01 față de versiunea 3.2 este posibilitatea separării structurii unui document de prezentarea lui prin introducerea „stilurilor de documente“ (style sheet). Utilizând limbajul HTML pentru structurarea unui document și style sheet-urile pentru a stiliza prezentarea acestuia, proiectanții pot obține mult mai usor independența de periferic/computer/platforma hard-soft, lucru care a facut HTML-ul atât de popular. Un document cu o structură complexă poate fi prezentat în deosebite moduri pe medii diferite, permițând documentului însuși să se adapteze mai ușor noilor tehnologii (cum ar fi, de exemplu, browserele capabile să vorbească, cititoarele braille, etc...).

În plus, separarea conținutului de partea de prezentare permite modificarea înfățișării chiar a unui întreg site doar prin modificarea unui style-sheet (a unui document care descrie stilul). Experiența a demonstrat că o astfel de abordare poate limitează dramatic costurile de deservire a unui spectru larg de platforme și probleme, facilitând și o intreținere ulterioară și modificări mult mai ușoare.
HTML este utilizat pentru a structura informația unei pagini web, pentru a stabili bucată de început, titlul, conținutul paginii și încheierea pagini. Aceste informații se realizează prin tagurile HTML care explică browserului cum să afișeze textul pe ecranul monitorului. Tag-urile în limba engleză înseamna "eticheta". Pentru a se putea deosebii de textul propriuzis, tag-urile sunt incluse între paranteze speciale și anume <și>. De obicei tagurile sunt folosite în perechi, de exemplu pentru a scrie un text cu caractere îngroșate se foloseste componentă de deschidere a tagului textul propriuzis și la încheiere se folosește același marcaj la care se adaugă semnul / care specifică că acolo se închide marcajul cu același nume deschis anterior.
Versiunile de început ale limbajului, erau Ăźndeajuns de limitate, dar mai apoi, odată cu expansiunea web-ului și apariția mai multor browsere, au fost introduse mai multe taguri, elemente și semne pentru un impact și o structurare a informațiilor dintr-o pagina mult mai bune. Deși browserele actuale pot afișa o pagina web chiar dacă sintaxa limbajului acelei pagini nu este corectă, este de preferat să se respecte standardele, asa fiind siguri că acea pagină se va vedea aproximativ la fel pe indiferent ce browser. Spun "aproximativ" și nu "la fel", deoarece sunt unele browsere care nu respecta întru totul standardele.
În continuare, o să încerc să vă explic câte ceva despre structura și sintaxa unui document HTML.


Cod:










Pentru absolut orice document web trebuie sa i se atribuie un tip. Acest tip este specificat in ĂźntĂąia linie a documentului. Este important pentru a se putea deosebi documentul de tip HTML de cel de tip XHTML sau alte tipuri existente. Pentru documentele de tip HTML exista 3 modele și anume strict, transitional și frameset. În mare, documentele de tipul "strict" exclud din prezentarea lor atributele și elementele cu suport pentru formatarea paginii (CSS), cele "transitionale" includ și aceste atribute iar cele de tip "frameset" sunt în general construite din mai multe bucăți (frame)

Următoarea linie conține un tag care anunță browserul că începe un document in format HTML.

Linia următoare specifică porțiunea de sus a documentului, antetul (head). În această parte sunt incluse diferite informații cum ar fi titlul paginii sau diferite taguri care spun bowserului anumite informașii despre pagina curenta. Aceste taguri sunt vestite sub numele de meta-taguri și au o importanță mai mare decât tagurile normale. În cazul exemplului de mai sus este specificat un meta-tag care spune browserului ce tip de caractere sunt folosite în pagina curentă (este util în cazul în care scrieți pagini în mai multe limbi, browserele și motoarele de căutare vor ști să afișeze caracterele din acele pagini).

Următoarea linie din cadrul antetului este linia care conține titlul paginii curente. Este de preferat ca fiecare pagină de web să aibă un titlu căt mai sugestiv (util în cadrul motoarelor de căutare, dar și dacă vreți sa tipăriți pagina la imprimantă)

Tagul următor este un tag de închidere, și anume se specifică browserului că acolo se termina fracțiune de antet a documentului. După antet, urmează conținutul efectiv al documentului, care este specificat prin tagul de deschidere
Între acest tag și până când browserul întâlneste tagul de închidere se poate pune conținutul efectiv al paginii, și anume text, taguri de formatare a textului, elemente de aranjare în pagină precum si hipertext
Ultima linie din document trebuie sa fie întotdeauna tagul de închidere al documentului HTML și anume tagul

Un document html se poate scrie în orice tip de editor de texte care știe să salveze textul neformatat (gen Notepad, dar nu și Word care preformatează textul). Documentele HTML de obicei au extensia .htm sau .html dar pot fi și alte extensii cum ar fi .dhtml sau .xml sau .php Desigur alte extensii sunt date de tipuri diferite de documente HTML, despre care o sa vorbesc pe masură ce discutăm despre ele.
29/03/2008 09:17 Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
Afiseaza mesajele pentru a le previzualiza:    
Raspunde la subiect    Pagina de start a forumului Baia-Mare-Pgl.MyForum.Ro » Tutoriale HTML Ora este GMT + 2 ore
Pagina 1 din 1

 
Mergi direct la: 
Nu puteti crea un subiect nou in acest forum
Nu puteti raspunde in subiectele acestui forum
Nu puteti modifica mesajele proprii din acest forum
Nu puteti sterge mesajele proprii din acest forum
Nu puteti vota in chestionarele din acest forum


Powered by phpBB © 2001, 2005 phpBB Group
Fa-ti si tu propriul forum GRATUIT, pe www.myforum.ro